EPITET, epitete, substantiv neutru 1. Cuvânt lămuritor cu funcţie expresivă, care determină un substantiv sau un verb; 2. Calificativ elogios sau injurios dat cuiva.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (lit.) calificativ (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: épithete; limba latină: epitheton (DEX ’09).
