STIBIU substantiv neutru, Metaloid alb-argintiu, întrebuințat pentru realizarea unor aliaje în poligrafie, în industria cauciucului și în tehnică; antimoniu. Din lat. stibium.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină stibium. (sursa DEX ’09)
Tagged: cum se pronuntahow to pronounce
