EREMIT, eremiți, substantiv masculin (livr.) Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-şi viaţa în post şi rugăciuni; pustnic; sihastru; ascet; schimnic.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: eremita; limba greacă: eremites (DEX ’09).
