STIGMAT II ~e substantiv neutru, 1) bot. Extremitate superioară a pistilului, unde se reține și germinează polenul. 2) zool. Orificiu din regiunea laterală a corpului unor insecte, prin care aerul pătrunde în trahee. Din lat. stigma, ~atis, ngr. stigma, fr. stigmata.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină stigma. (sursa DEX ’09)
