A ERUPE, erupe, verb 1. (despre lavă, magmă, petrol, gaze) A ieşi cu putere printr-o deschizătură îngustă; a ţâşni, a răbufni; a izbucni; 2. (despre vulcani) A produce erupţie; 3. (despre sonde) A azvârli cu putere ţiţeiul afară; 4. (despre pete, băşicuţe etc.) A se forma.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: a irupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, a țâșni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. și Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilv. și Mold.) a buti, (med.) (înv.) a se prozări (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: erumpere (DEX ’09).
