UBICUITATE, substantiv feminin (livr.) 1. Caracter ubicuu; 2. (despre divinităţi) Proprietate supranaturală de a fi prezent pretutindeni în acelaşi timp.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: omniprezență (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba franceză: ubiquité (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.