STOIC I ~că (~ci, ~ce) adj. 1) Care ține de stoicism; propriu stoicismului. 2) fig. Care suportă cu tărie vicisitudinile vieții; dotat cu tărie sufletească. [Sil. sto-ic]. Din lat. stoicus, fr. stoïque.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină stoicus. (sursa DEX ’09)
