STOIC II ~ci substantiv masculine, 1) Adept al stoicismului. 2) Persoană care suportă cu tărie vicisitudinile vieții; persoană dotată cu tărie sufletească. Din lat. stoicus, fr. stoïque.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină stoicus. (sursa DEX ’09)
