STOLNIC ~ci substantiv masculin, 1) (în Țara Românească și în Moldova din Evul Mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de divan care avea în grijă masa domnitorului. 2) înv. Bucătar-șef la curtea unui boier. 3) înv. Bărbat care servea mesenii în timpul ospățului de la nuntă. Din sl. stoliniku.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină stoliniku. (sursa DEX ’09)
