ULUC, uluce, substantiv neutru 1. Vas făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; adăpătoare; 2. Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperişul caselor; streaşină; 3. Canal din scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: adăpătoare, (reg.) șipot, scoc, jilip, nut (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba turcă: oluk (DEX ’09).
