UMOR, substantiv neutru 1. Înclinaţie spre glumă şi ironie, ascunse sub o seriozitate aparentă; 2. Vorbă care exprimă o astfel de înclinaţie.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: duh, haz, spirit, (fig.) piper, sare (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: humeur, humour (DEX ’09).
