STRĂLUCIRE ~i substantiv feminin, 1) v. A STRĂLUCI. 2) Lumină vie emanată de ceva. 3) fig. Totalitate de calități care impresionează, trezind respect și admirație; aureolă. Din stră + lat. lucire.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină lucire. (sursa DEX ’09)
