STRÂMBĂTURĂ ~i substantiv feminin, 1) Contractare (voită sau involuntară) care strâmbă fața; grimasă. 2) fig. Cuvânt sau gest care imită în batjocură felul de a fi al cuiva. 3) Obiect strâmb. Din lat. strambus + suf. ~ătură.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină strambus. (sursa DEX ’09)
