STRICĂTOR ~oare (~ori, ~oare) adj. și substantival 1) Care pricinuiește sau face stricăciuni; dăunător; păgubitor; vătămător. 2) Care strică pe cineva din punct de vedere moral; corupător. Din lat. extricare + suf. ~tor.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină extricare. (DEX ’09)
