A STRICNI~esc, vb tranz. reg. 1) (animale) A cresta cu stricneaua (pentru a lăsa să curgă sângele rău). 2) (pești) A deschide printr-o tăietură lungă și adâncă (pentru a scoate măruntaiele). 3) fig. A lovi puternic cu biciul (până la sânge); a șfichiui. Din ucr. striknuti, rus. Streknuti.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba ucraineană striknuti. (DEX ’09)
