STRIGĂTOR I ~oare (~ori, ~oare) 1) adj. Care strigă. 2) fig. Care se deosebește net (mai ales prin trăsături negative). ◊ ~ la cer a) care este extrem de revoltător; care trezește indignare; b) care se cere a fi luat neapărat în seamă. Din lat. strigare+ suf. ~ător.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină strigare. (DEX ’09)
