STROBOSCOPIE substantiv feminin, 1) Metodă de cercetare a mișcărilor periodice rapide, prin observarea lor la intervale de timp regulate. 2) med. Examinare a laringelui cu ajutorul stroboscopului. [G.-D. stroboscopiei; Sil. -bo-sco-]. Din fr. stroboscopie.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză stroboscopie (DEX ’09)
