STRUG ~uri substantiv neutru, reg. 1) Unealtă de tâmplărie folosită la cojirea (și cioplirea) unui lemn (rotund); cuțitoaie. 2) rar v. STRUNG. Din sl. strugu.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă strugu. (DEX ’09)
Tagged: cum se pronuntahow to pronounce
