STUF ~uri substantiv neutru, Plantă erbacee acvatică cu tulpina erectă, înaltă, inflexibilă, cu frunze lanceolate, foarte lungi și cu flori grupate în panicule, folosită, mai ales, ca material de construcție. Din lat. stuphus.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină stuphus. (DEX ’09)
