STUPĂRIT substantiv neutru. 1) Ocupația stuparului; albinărit; prisăcărit. 2) înv. Impozit care se plătea pentru stupi; albinărit; prisăcărit. Din. lat. stupus + suf.~ărit.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină stupus. (DEX ’09)
Tagged: cum se pronuntahow to pronounce
