URCIOR, urcioare, substantiv neutru 1. Vas de lut cu toartă, înalt şi lunguieţ, strâmt în partea de sus, iar la mijloc bombat, în care se ţin diferite lichide; 2. Conţinutul unui astfel de vas.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (reg.) canceu, (înv.) ciutură (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: urceolus (DEX ’09).
