A SUBÎNCHIRIA ~ez, vb. tranz. (case, camere, obiecte etc.) 1) A da cu chirie, fiind în situația de chiriaș. 2) A lua cu chirie de la un chiriaș. [Sil. sub-în-chi-ri-a]. Din sub- + în + bulg., sb. kirija.
Etimologie:
Cuvânt provenit din sub și limba bulgară kirija. (DEX ’09)
