SUBORDONARE, subordonări: substantiv feminin, 1) v. A SUBORDONA. 2) lingv. Raport sintactic de dependență gramaticală a unei propoziții de altă propoziție (sau a unui cuvânt de alt cuvânt). [G.-D. subordonării]Din fr. subordonner.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză subordonner. (DEX ’09)
