URSUZ, -Ă, ursuzi, -e, adjectiv: (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte în permanenţă nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; posomorât; posac; necomunicativ; neprietenos; acru; morocănos.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pâclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba turcă: ułursuz (DEX ’09).
