năbădăi substantiv feminin, pop. acces de mânie nestăpânită; dambla. • Cu năbădăi a) supărăcios; b) nărăvaş. A-l apuca (sau a-l găsi) pe cineva (toate) ~le a) a fi cuprins de furie; b) a fi cuprins de frică; c) a avea o criză de epilepsie; d) a înnebuni. A băga pe cineva în năbădăi a) a speria. Sursă DEX09
Etimologie
Origini necunoscute, sursă DEX09
