NONȘALANT, -Ă, nonșalanți, -te, adjectiv: (livr.) Care manifestă nongalanţă; lipsit de griji. Sursa: DEX ’09 Sinonime: degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: nonchalant; limba germană: nonschalance (DEX ’09).
N
Cum se pronunță: nichel
NICHEL, substantiv neutru: Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenușiu, lucios, puțin oxidabil, rezistent la coroziune, maleabil și ductil, cu numeroase întrebuințări tehnice, la fabricarea aliajelor de oțel speciale, a instrumentelor medicale, a tacâmurilor etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: nickel; limba germană: Nickel (DEX ’09).
Cum se pronunță: nonconformist
NONCONFORMIST, nonconformistă, adjectiv – (Persoană) care nu acceptă, nu se conformează uzanțelor stabilite, care are convingeri proprii; persoană care dovedește originalitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: non-conformiste. (DEX ’09)
Cum se pronunță: noblețe
NOBLEȚE, substantiv feminin – 1. Calitatea de nobil; rangul sau titlul de nobil; 2. (Rar) Nobilime. 3. Atitudine, însușire morală superioară; 4. Distincție, eleganță. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: noblesse. (DEX ’09)
Cum se pronunță: naufragiat
NAUFRAGIAT, naufragiată, adjectiv – 1. (Despre nave; despre oameni; adesea substantivat) Care a suferit un naufragiu. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: nicotină
NICOTINĂ, substantiv feminin 1. Substanță alcaloidă incoloră, lichidă și toxică, care se găsește în frunzele de tutun și în alte plante. DEX ’09 DLRLC DN Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză nicotine, limba germană Nikotin DEX ’09 DEX ’98 DN
Cum se pronunță: năprasnic II
năprasnic substantiv masculin, plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze păroase şi cu flori galbene-albe. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din limba slavă: naprasinu, sursă DEX09
Cum se pronunță a se nărăvi
a se nărăvi verb intranzitiv, a deveni nărăvaş; a se învăţa cu nărav; a prinde poftă de ceva rău; a se deda. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din nărav, sursă DEX09
Cum se pronunță nărăvit
nărăvit, -ă, nărăviți, -te 1) v. A NĂRĂVI şi A SE NĂRĂVI 2) (mai ales despre cai) care se supune cu greu omului; nărăvaş. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din a se nărăvi, sursă DEX09
Cum se pronunță nărăvaș
nărăvaș, -ă, -i, -e 1) (mai ales despre cai) care se supune cu greu omului; cu nărav; nărăvit 2) fig. (despre oameni) care are apucături rele; cu arţag; arţăgos; buclucaş; scandalagiu; certăreţ; gâlcevitor. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din nărav + suf. ~aş, sursă DEX09
