a nădăjdui 1. verb intranzitiv: a trage nădejde; a nutri sau a avea speranţă; a spera. 2. verb tranzitiv (urmat, mai ales, de o propoziţie completivă) a conta aşteptând cu încredere; a considera ca trebuind să se realizeze; a vrea să creadă: a nădăjdui într-o reuşită. Sursă DEX09
Etimologie
Cuvânt provenit din nădejde + suf. ~ui, sursă DEX09
