SUIȘ, suișuri: substantiv neutru. 1) v. A SUI și A SE SUI. 2) Teren care suie (unind două puncte situate la altitudini diferite); loc în pantă; urcuș. Din lat. subire + suf. ~iș.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină subire. (DEX ’09
Tagged: cum se pronuntahow to pronounce
