ABSTRACT, -A, abstracți, -te, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care este gândit în mod separat de înfătişarea materială, de exemplele particulare, de ansamblul concret (senzorial) din care face parte; care este detaşat de obiecte, de fenomene sau de relațiile în care există în realitate. Loc. adv. În abstract = pe bază de deducţii logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete. 2. S.n. Moment al procesului cunoaşterii care constă în desprinderea mintală a determinărilor fundamentale, generale ale obiectului studiat. Artă abstractă = arta care nu caută să reprezinte elementele realității obiective; artă nonfigurativă, abstracţionism. 3. Adj. Conceput în mod prea general, prea teoretic; p. ext. greu de înțeles din cauza lipsei de ilustrări concrete. 4. S.n., adj. (Cuvânt) care are sens abstract (1). Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb şi exprimă acţiunea verbului respectiv.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză, germană și latină: abstractus, abstrakt și abstrait (DEX ’09).
