ABUNDA, pers. 3 abundă, verb I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belsug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conține; a folosi din belşug.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abonder și abundare (DEX ’09).

