ABUZ, abuzuri, substantiv neutru 1. Încălcare a legalităţii; (concr.) faptă ilegală. Abuz de putere = delict săvârşit de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale. Abuz de încredere = înşelăciune care constă în însuşirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredintat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abus și abusus (DEX ’09).
