ACEL, ACEA, acei, acele, adjectiv pronume demonstrativ (antepus) (Arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor]
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: ecce-illu, ecce-illa (DEX ’09).
