ACORDEON, acordeoane, substantiv neutru Instrument muzical portabil cu burduf, claviatură şi butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limbile franceză și germană: accordéon și akkordeon (DEX ’09).

Autori

  • Bambu Raul
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.