ACREDITIV, acreditive, substantiv neutru 1. Modalitate de decontare prin care o bancă îşi asumă responsabilitate de a plăti, din ordinul cumpărătorului, în favoarea vânzătorului de mărfuri sau servicii, o anumită sumă, cu condiţia ca vânzătorul să prezinte documentele prevăzute, care atestă livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor promise. 2. Document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și germană: accréditif și akkrəditiv (DEX ’09).
