ACUZATIV, acuzative, substantiv neutru Caz gramatical care are ca funcţiune specifică exprimarea complementului direct şi a unor atribute. Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziţie completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accusatif și accusatif (DEX ’09).
