ADÂNC, -Ă, (1) adânci, adjectiv, (II) adâncuri, s.n. I. Adj. 1. (Despre ape. cavităţi sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanţă (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață; adâncit, afund, adâncat, adâncos. Expr. (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. (Adverbial; fig.) Profund. A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). Rădăcină adâncă. Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. Pădure adâncă. (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior. Suspin adânc. Fig. (Despre senzații, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea mare a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Grav, jos, profund. 5. Fig. (Adesea adverbial) Care tine de esenţa, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios. 6. Fig. Desăvârşit, deplin, total. O linişte adâncă. II. S.n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior), străfund. Expr. Din adâncul sufletului (sau al inimii, al fiinţei) = din tot sufletul, foarte mult. Prăpastie, abis. 2. (La pl.) Depărtare mare; spațiu întins; p. ext. loc ascuns, aşezat departe.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: aduncus (DEX ’09).
