AFLA, aflu, verb I. 1. Tranz. şi intranz. A lua cunoştință despre ceva; căpăta informaţii, veşti, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuţie sau într-o acţiune numaí de formă, fără a aduce vreo contribuţie. Să nu se afle (ca) să… = (să) nu cumva să… Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: afflare (DEX ’09).
