VESEL, -Ă, veseli, -e, adjectiv 1. (despre persoane) Care este bine dispus; care este plin de voie bună; voios; jovial; bucuros; 2. şi adverbial (despre manifestările oamenilor) Care manifestă voioşie, bună dispoziţie, voie bună; voios; jovial; bucuros; 3. Care înveselește.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: veselu (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.