VESTIGIU, vestigii, substantiv neutru 1. Rămăşiţă din trecut, care aminteşte despre ceva dispărut demult; 2. Obiect (rămas de la o persoană iubită sau de la un om de vază) păstrat ca o amintire scumpă; relicvă.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: vestigium; limba franceză: vestige (DEX ’09).
