ALIBI, alibiuri, substantiv neutru: Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: alibi (DEX ’09).
