VLĂSTAR, vlăstare, substantiv neutru 1. Ramură nouă, care răsare din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase; mlădiţă; lăstar; 2. (fig.) Descendent al unei familii; urmaş.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă: vlastári (DEX ’09).

