Cum se pronunță: vrută

  • Denisa Fratila
  • V

VRUTĂ, vrute, substantiv feminin: pop. rar 1. (despre persoane) Capacitate de a-şi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vrere; voinţă; voie; 2. Pe vrute = a) după plac; b) intenţionat;  3. Pe vrute, pe nevrute = vrând-nevrând; 4. Vrute şi nevrute = vorbe goale; palavre.

Sursa: DEX ’09

Etimologie: v. a vrea (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.
Tagged: