MANCO, substantiv neutru (fin.) 1. Lipsă de bani; deficit; 2. Lipsă de bani care se constată la încheierea unei operaţiuni contabile; 3. Pierdere la o marfă, mai ales datorită transportului.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba italiană: manco (DEX ’09).

