MANDRINĂ, mandrine, substantiv feminin 1. Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operaţii de prelucrare; 2. Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oţel, ascuţită la unul din capete; dorn; priboi; 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: mandrin (DEX ’09).
