A MARCA, marchez, verb 1. A evidenţia printr-o marcă; a însemna; 2. (obiecte din metale preţioase, mărfuri industriale) A prevedea cu un semn oficial (pentru a garanta calitatea şi autenticitatea); 3. (terenuri, suprafeţe) A indica printr-un jalon, stabilind limitele.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba germană: markieren; limba franceză: marquer (DEX ’09).
