Cum se pronunță: marotă

  • Denisa Fratila
  • M

MAROTĂ, marote, substantiv feminin (livr.) 1. Sceptru de bufon cu un cap caraghios în vârf, împodobit cu zorzoane; 2. Slăbiciune mare pentru ceva; idee fixă; manie.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: marotte (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.
Tagged: