MARȘRUT, marșrute, substantiv neutru 1. Linie a unei căi de comunicare (şosea, cale ferată, canal etc.) cu indicarea localităţilor; 2. Metodă de deservire a mai multor maşini într-o ordine stabilită dinainte.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba rusă: marşrut; limba franceză: marcheroute; limba germană: Marschroute (DEX ’09).
