AIUREA adverb, adjectiv 1. Adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. Într-aiurea = fără tintă; la întâmplare. Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. (Cu valoare de interj., fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: aliubi (DEX ’09).
