AJUNGE, ajung, verb III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuşi. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. Intranz. şi tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în miscare; a prinde din urmă. Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. Fig. A egala pe cineva. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. Fig. (Despre un neajuns) A da peste… Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la…; a atinge. A reuşi să atingă ceva situat sus sau departe. Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre preţuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. + Fig. A se înţelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. Intranz. şi tranz. A fi în situația de a… 3. Intranz. A deveni. Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuşi, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. Intranz. şi refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. şi refl. A fi în cantitate suficientă. Expr. (Tranz.) A-/ ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a şti ce e de făcut.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limb latină: adjungere a uni (DEX ’09).
