AJUTA, ajut, verb I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) da ajutor, sprijin. Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acţiuni; b) (substantivat) situaţie favorabilă în evoluţia unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. < Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: adjutare (DEX ’09).
